Istoric

ISTORIC

 

SOLYMPUS DIGITAL CAMERAamuil Isopescul (1842-1914) s-a născut la 9 decembrie 1842, la Frătăuţii Noi, în Bucovina, într-o familie de tărani.
Înzestrat cu vădite calităţi intelectuale, după absolvirea şcolii din satul natal şi-a continuat studiile la Gimnaziul din Suceava şi la Liceul din Cernauti.
Din 1868 s-a înscris ca student la Facultatea de Istorie şi Geografie de pe lângă Universitatea din Viena, avându-i colegi pe Teodor Ştefanelli, Vasile Bumbac, Ştefan Ştefureac, Mihai Eminescu şi alţii.
După terminarea studiilor în 1872 este numit profesor de istorie la Gimnaziul Superior din Suceava unde a funcţionat 22 de ani, până în 1904, predând istoria şi geografia.
Pe langă activitatea didactică a desfăşurat şi o bogată activitate în domeniul ştiintific şi literar.

    A debutat cu articole în coloanele ziarului “Albina”, continuând cu multe traduceri din limba germană în domeniul ştiintelor economice şi literaturii didactice. Astfel, a tradus “Manualul de aritmetică pentru gimnaziu” al profesorului dr. Fr. Mocnik şi “Manualul de geografie comparată pentru clasele inferioare şi mijlocii de gimnaziu”, vol. I şi II (1882 şi 1887).

    În domeniul istoriei a elaborat articole destinate a fi incluse în cărţile de citire ale învăţătorului Ştefan Stefureac, pentru clasele I-a (în 1898), a II – a (în 1886), a IV – a (în 1895), dovedind şi un adevărat talent de povestitor pe înţelesul elevilor, precum şi valoroase cunoştinte ştiinţifice. De asemenea, a elaborat şi publicat în două ediţii succesive un “Manual de Istorie Universală” destinat învăţământului gimnazial, conceput ca o sinteză în trei volume, fiecare cuprinzând câte o epocă istorică: Epoca veche (1899), Epoca medie (1900) şi Epoca nouă sau modernă (1901).

    În concepţia autorului “Manualului de Istorie Universală” se constată interesul şi preocuparea de a introduce informaţia privind istoria românilor încadrată în istoria universală.

    Prin activitatea sa didactică şi ştiintifică, profesorul Samuil Isopescul a contribuit la educarea tineretului românesc din Suceava, dar şi din întreaga Bucovină, manualul său fiind utilizat timp de peste un deceniu.

Istoricul Colegiului Tehnic “Samuil Isopescu”

    În perioada de după cel de-al doilea război mondial, învăţământul primar, gimnazial şi liceal, aveau tradiţii remarcabile în ţinuturile bucovinene. Funcţionau unităţi şcolare de prestigiu, renumite în calitatea instrucţiei şi educatiei. Învăţământul meştesugăresc, cel de ucenici şi profesional, s-a dezvoltat, cu deosebire începând cu secolul al XX- lea.
În oraşul Suceava cristalizarea acestuia s-a înregistrat spre sfârşitul deceniului al patrulea, prima şcoală fiind cea de ucenici industriali, care, ulterior avea să devină, începând cu anul 1949, şcoala de meserii. Evoluţia învătământului de ucenici, profesional, tehnic şi industrial liceal, de maiştri a Grupului Şcolar “Samuil Isopescul” Suceava, cuprinde trei etape distincte:

  • perioada Şcolii de Meserii, între anii 1944-1962
  • perioada învăţământului profesional şi tehnic, între anii 1962-1970
  • perioada de învăţământ profesional şi tehnic industrial liceal, între anii 1970 – până în prezent

    Şcoala Profesională de Meserii a fost înfiinţată ca urmare a dezvoltării producţiei de bunuri industriale şi a cererii de forţă de muncă specializată. Putem considera că anul 1949, când se înfiinţează Şcoala de Ucenici, reprezintă constituirea Grupului Şcolar actual. Conţinuturile învăţării erau prezentate sub forma următoarelor discipline: română, franceză, istorie, drept, educaţie religioasă, educaţie fizică, chimie, electricitate, desen tehnic, igienă, mecanică-maşini şi aritmetică – geometrie. În anul 1949, prin grija Ministerului Muncii se aprobă înfiinţarea şcolilor de meserii, prin preluarea ucenicilor de la patronii din oraşul Suceava, pentru ca aceştia să cedeze anumite bunuri care să devină obiecte din baza materială a şcolii. Şcoala a funcţionat sub denumirea de Şcoală de Meserii, în strada Nicoara Prajescu (sălile de clasă şi cancelaria), strada Dragoş Vodă nr. 11, 12 (căminul principal şi cantina) strada V.l. Lenin nr. 2 (cămin), strada CA. Rosetti nr. 2 (ateliere mecanice), strada Karl Marx (atelier de tâmplarie), numărul total de elevi era de 187.

    Gupul Şcolar Profesional şi Tehnic s-a înfiinţat în anul 1962, având sediul în strada Tudor Vladimirescu, ca urmare a cerinţei de eficientizare a învăţământului şcolar profesional şi tehnic din acea perioadă, cuprinzând o şcoală profesională de meserii, postliceală, şi de maiştri. Baza materială era formată din ateliere de tâmplarie, metalurgie şi croitorie, cantina şi internat. În anul 1968 Grupul Şcolar Profesioanal şi Tehnic Suceava, dispunea de 16 săli de clasă, două laboratoare, cinci ateliere, două cabinete şi o bibliotecă. Planul de şcolarizare al unităţii cuprindea următoarele profile: lăcătuş reparaţii şi întreţinere auto, sudor, strungar, electrician, zidar, tâmplar, tinichigiu auto, înregistrându-se în anul şcolar 1967-1968 un număr de 30 de clase cu un efectiv de 886 de elevi.

    În anul 1970 se înfiinţează Liceul Industrial de Constructiie nr. 4 care va functiona o perioadă în paralel cu Gupul Şcolar Profesional şi Tehnic, din anul şcolar 1975-1976 se introduce învătământul pe două trepte, un an mai târziu se înfiinţează învăţământul liceal seral fiind specializat în aceleaşi profile, iar în anul şcolar 1977-1978 absolva liceul învătământ de zi, două generatii, una cu 4 ani şi una cu 5 ani.
Liceul Industrial de Constructii nr. 4 Suceava, cu profil constructii şi electrotehnică era organizat cu învătământ de zi, seral şi profesional, funcţionând cu un număr de 45 de clase în profilele: construcţii, electrotehnică şi mecanică, având loc o reorientare a profilelor spre domeniul electronic şi electrotehnic. Prin urmare în anul 1994 liceul î şi schimbă denumirea în Grupul Şcolar Electrotehnic Suceava, apărând pe lângă profile traditionale şi profile noi: electronică de calcul, automatizări, metrologie, electromecanică, mecanică fină.
Anul 1999 a constituit an aniversar, 50 de ani de învătământ profesional şi tehnic, unitatea şcolară schimbându- şi denumirea în Grupul Şcolar “Samuil Isopescul”.
De la 1 septembrie 2006 Grupul Şcolar “Samuil Isopescul” a devenit Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu”.